PÍŞCĂ, pişti, s.f. Dispozitiv format dintr-o parâmă de sârmă legată de mal şi folosit la întoarcerea navelor fluviale la coturile pronunţate ale apei. – Et. nec.

PIŞCÁ, pişc, vb. I. 1. Tranz. A prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând-o sau strângând-o şi producând o senzaţie dureroasă; a ciupi. ♦ A apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându-le puţin şi dându-le drumul, pentru a le face să vibreze. 2. Tranz. A rupe sau a tăia câte puţin din ceva. ♦ (Fam.) A se alege cu ceva. ♦ (Fam.) A fura câte puţin, pe nesimţite; a ciupi, a şterpeli. 3. Tranz. (Despre insecte) A înţepa, a muşca. ♢ Expr. Ca (şi) cum (sau cât) te-ar pişca un purice = foarte puţin, aproape deloc. ♦ (Despre animale şi păsări) A apuca cu dinţii, cu ciocul, fără a răni; p. ext. a mânca. 4. Tranz. şi intranz. (Despre vânt, frig etc.) A provoca o senzaţie neplăcută, dureroasă, a înţepa, a arde. ♦ Tranz. (Despre brumă, ger etc.) A strica, a vătăma (parţial) frunzele sau fructele plantelor. 5. Tranz. (Despre băuturi alcoolice, condimente sau mâncăruri condimentate) A provoca o senzaţie de arsură, de usturime, de înţepătură; a ustura. 6. Tranz. (Glumeţ) A lovi, a atinge uşor, a şfichiui pe cineva; p. ext. a bate. ♦ Fig. A înţepa cu vorba; a tachina, a şfichiui. 7. Refl. (Reg.; despre lună şi lumina ei) A începe să scadă, să descrească. – Et. nec.

PIŞCÁ vb. v. descreşte, micşora, reduce, scădea.

PIŞCÁ vb. 1. v. ciupi. 2. v. înţepa. 3. a ciupi, a înţepa. (Mustul ~ la limbă.) 4. a se ciupi. (Pantalonii s-au cam ~.) *5. v. atínge.

pişcá vb., ind. prez. 1 sg. pişc, 2 sg. pişti, 3 sg. şi pl. píşcă; conj. prez. 3 sg. şi pl. píşte

píşcă (nav.) s. f., g.-d. art. píştii; pl. pişte

A PIŞCÁ pişc tranz. 1) (fiinţe) A apuca cu vârful degetelor de piele strângând-o (şi provocând durere); a ciupi. 2) (bucăţi mici, vârfuri, margini) A înlătura câte puţin prin rupere sau tăiere; a ciupi. 3) fam. (despre persoane) A fura în cantităţi neînsemnate şi pe nesimţite; a ciupi. 4) şi fig. (despre insecte) A face să aibă o senzaţie dureroasă (prin înţepare sau muşcare); a ciupi; a mânca; a muşca. ♢ Cât te-ar ~ un purice puţin de tot. Pişcă de limbă se spune despre condimente sau băuturi alcoolice care produc o senzaţie de usturime. 5) fig. A înţepa cu vorba; a critica uşor; a ciupi. 6) (fiinţe) A lovi uşor (cu biciul, cu palma); a ciupi. 7) (coardele unor instrumente muzicale) A apuca cu vârful degetelor, făcând să vibreze; a ciupi. /Orig. nec.

A SE PIŞCÁ mă pişc intranz. 1) A face (concomitent) schimb de pişcături usturătoare (unul cu altul). 2) pop. (despre Lună şi lumina ei) A începe să scadă; a se micşora; a descreşte. /Orig. nec.