PICTÚRĂ, (2) picturi, s.f. 1. Ramură a artelor plastice care interpretează realitatea în imagini vizuale, prin forme colorate, bidimensionale, desfăşurate pe o suprafaţă plană. 2. Lucrare artistică executată de un pictor: tablou, pânză. ♦ Ansamblul creaţiilor plastice care definesc personalitatea unui pictor. ♦ Ansamblul operelor, stilurilor şi procedeelor specifice pictorilor dintr-o ţară, dintr-o epocă, dintr-o şcoală etc. 3. Fig. Descriere sugestivă (într-o operă beletristică) a fizicului şi a caracterului personajelor, a unor scene din viaţa reală şi din natură etc. – Din lat. pictura.

PICTÚRĂ s. 1. (înv. şi pop.) zugrăveală, zugrăvit, (înv.) zugrăvie. (Învaţă ~; ~ este o artă.) 2. (concr.) pânză, tablou, (înv. şi pop.) zugrăveală, (reg.) chip, (înv.) nacazlâc, zugrăvitură. (O ~ în ulei.)

PICTURÁ vb. v. picta, zugrăvi.

pictúră s. f., g.-d. art. pictúrii; (tablouri) pl. pictúri

PICTÚR//Ă ~i f. 1) Ramură a artelor plastice care reprezintă realitatea în imagini artistice bidimensionale, create cu ajutorul culorilor aplicate pe o suprafaţă plată (pânză, hârtie, lemn, sticlă etc.). 2) Creaţie artistică pictată; tablou; pânză. 3) Ansamblu de opere pictate. [G.-D. picturii] /<lat. pictura

PICTÚRĂ s.f. 1. Arta de a înfăţişa peisaje din natură, fiinţe, obiecte etc. în culori. 2. Tablou, portret. 3. Totalitatea operelor pictorilor dintr-o ţară sau dintr-o epocă. [< lat. pictura].