PIÉDIN, piedine, s.n. (Pop.) Totalitatea firelor de urzeală de la capătul unei pânze, care rămân neţesute şi se taie când pânza este scoasă de pe războiul de ţesut. – Lat. *pedinus.

PIÉDIN s. (TEXT.) (pop.) uruioc, (prin Transilv.) babă, (Ban.) ureznic. (~ la o pânză ţesută.)

piédin s. n. (sil. pie-), pl. piédine

PIEDÍN ~e n. Totalitate a firelor de urzeală care rămân pe stative după tăierea pânzei; uruioc. /<lat. pedinus