PIEPTÁR, pieptare, s.n. 1. Obiect de îmbrăcăminte (de postav, de lână etc.) fără mâneci, care acoperă ca o vestă partea superioară a corpului; spec. cojocel scurt din blană de oaie, fără mâneci, adesea ornamentat, încheiat în faţă sau pe umăr; bundiţă. 2. Obiect de metal, de zale sau de piele groasă care acoperea pieptul şi spatele luptătorilor din vechime, apărându-i de loviturile adversarului. ♦ Bucată de piele groasă cu care scrimerii îşi acoperă pieptul. 3. Curea lată la hamuri, care trece pe sub pieptul calului. – Piept + suf. -ar.

PIEPTÁR s. v. clină, coastă, coborâş, costişă, gură, muchie, pantă, povârniş, pripor, repeziş, scoborâş, versant.

PIEPTÁR s. 1. brasieră, pieptăraş. (~ul se poartă direct pe piele.) 2. (pop.) laibăr, (Ban.) ciurtar, clintuş, prâsluc. (Un ~ ţărănesc din postav.) 3. v. bundă. 4. (reg.) piept. (~ la ham.)

pieptár s. n., pl. pieptáre

PIEPTÁR ~e n. 1) Haină călduroasă (din blană, din postav etc.), fără mâneci, care acoperă pieptul şi spatele. 2) pop. Piesă de lenjerie femeiască, fără mâneci, care acoperă bustul. 3) pop. Şorţ mic care se leagă sub bărbia copilului, protejându-i pieptul în timpul mâncării; bărbiţă. 4) înv. Piept de cămaşă, scrobit, care se aplică sub haină. 5) Piesă care protejează pieptul unui scrimer; plastron. 6) (în trecut) Obiect de metal, de zale sau de piele pe care îl îmbracău luptătorii în scop protector. 7) Curea lată la hamuri care se trece pe sub pieptul calului. /piept + suf. ~ar