PÍLĂ², pile, s.f. 1. Dispozitiv (alcătuit din doi electrozi introduşi într-un electrolit) care transformă energia dezvoltată de un agent chimic, termic sau luminos în energie electrică. 2. (În sintagma) Pilă atomică = ansamblu de instalaţii care serveşte la producerea treptată şi reglabilă a fisiunii nucleare în lanţ; reactor (nuclear). 3. (Elt.; în sintagma) ♢ Pilă electrochimică = pilă de curent continuu. 4. (Ieşit din uz) Teanc, grămadă formată din lucruri de acelaşi fel puse unele peste altele. 5. Picior de pod executat din zidărie, din piatră, din beton sau din metal; contrafort de beton care întăreşte un baraj. 6. (Fam.), Sprijin, ajutor (ilegal) dat cuiva de o persoană influentă pentru obţinerea unui avantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin. ♢ Expr. (Fam.) A pune (sau a băga) o pilă = a interveni (în mod abuziv) în favoarea cuiva sau pentru sine, a solicita o protecţie (ilegală) pentru cineva sau pentru sine. A avea pile = a se bucura de protecţia cuiva. – Din fr. pile.

PÍLĂ¹, pile, s.f. Unealtă de oţel călit, având una sau mai multe feţe prevăzute cu numeroşi dinţi mărunţi şi ascuţiţi, folosită la ajustarea manuală sau mecanică a unor obiecte dure. ♦ Ustensilă metalică în formă de lamă cu suprafaţa crestată, folosită la netezirea unghiilor (după tăierea lor). – Din sl. pila.

PÍLĂ s. v. cunoştinţă, minge, relaţie.

PÍLĂ s. (FIZ.) pilă atomică v. reactor atomic; pilă electrică = element; pilă electrochimică = ele-ment galvanic; pilă fotovoltaică v. fotoelement; pilă secundară v. acumulator electric.

pílă (unealtă, dispozitiv electric, teanc, picior de pod) s. f., g.-d. art. pílei; pl. píle

PÍLĂ¹ píle f. 1) Unealtă de lăcătuşărie, formată dintr-o bară de oţel călit, având pe toată suprafaţa crestături ascuţite, cu care se prelucrează prin şlefuire piese metalice. 2) Instrument mic în formă de lamă, prevăzut cu crestături şi folosit la netezirea unghiilor (după tăiere). [G.-D. pilei] /<sl. pila

PÍLĂ² píle f. 1) Dispozitiv care transformă diverse forme de energie (termică, chimică etc.) în energie electrică. 2) Picior de pod (din piatră, din metal etc.) care întăreşte un baraj. 3) fig. Ocrotire, sprijin acordat de o persoană cu funcţie importantă. Are pile la minister. [G.-D. pilei] /<fr. pile

pila

PÍLĂ s.f. 1. Dispozitiv alcătuit din doi electrozi introduşi într-un electrolit, care transformă energia dezvoltată de un agent chimic în energie electrică. ♦ Pilă atomică = dispozitiv pentru producerea unei reacţii nucleare. 2. (Constr.) Picior intermediar între culeele unui pod, făcut din zidărie, din beton sau din metal. 3. (Fam.) Manevră, intervenţie, susţinere nedreaptă a cuiva în scopuri necunoscute; sprijin nedrept, nemeritat. [< fr. pile, it. pila].