PIN¹ prep. v. prin.

PIN², pini, s.m. Arbore din familia pinaceelor, înalt până la 40 de metri, cu frunze persistente în formă de ace lungi, cu scoarţa roşcată şi lemnul rezistent (Pinus silvestris). ♢ Pin maritim = varietate de pin² cu lemnul poros şi bogat în răşină, plantat pentru fixarea dunelor mişcătoare (Pinus maritima). – Lat. pinus.

PIN³, pini, s.m. (Electron.) Terminal al unui circuit integrat. – Din engl. pin.

PIN s. (BOT.) 1. (Pinus silvestris) (reg.) brad, căţuni (pl.), cetină, chifăr, jolcă, luciu, mălin, molete, molid, pinel, pinişor, pinuţ, schin, silhă, zadă. 2. pin pitic (Pinus pumilio) = jep, jneapăn, (reg.) căţăn, durzău.

pin s. m., pl. pini

PIN ~i m. Arbore conifer cu tulpina dreaptă, roşiatică, şi cu frunze persistente aciculare, reunite în smocuri, crescut în scopuri ornamentale şi industriale. /<lat. pina

pin¹, pini, s.m. (reg.) sondă rudimentară lungă, la capătul căreia e fixat un mic cilindru de tablă, deschis la ambele capete, cu care pescarii iau probe de mâl de pe fundul apei.

pin², pini, s.m. (reg.) ac cu gămălie.