PINACÉE, pinacee, s.f. (La pl.) Familie de arbori răşinoşi din încrengătura gimnospermelor, cu tulpină în general dreaptă, cu frunze aciculare persistente la majoritatea speciilor, cu flori grupate în conuri; abietacee; (şi la sg.) arbore din această familie. – Din fr. pinacées.

PINACÉE s. (BOT.) abietacee, abietinee. (Molidul este o ~.)

pinacée s. f., pl. pinacée

PINACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de arbori răşinoşi, cu frunze persistente aciculare la majoritatea speciilor şi cu flori unisexuale, reunite în conuri (reprezentanţi: bradul, molidul, pinul etc.). 2) Arbore din această familie. /<fr. pinacées

PINACÉE s.f.pl. Abietacee. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. pinacées, cf. pinus – pin].