PIPERNICÍ, pipernicesc, vb. IV. Refl. (Despre animale, plante sau părţi ale lor) A se opri din creştere, din dezvoltare sau a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiţii neprielnice). – Et. nec.

PIPERNICÍ vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se sfriji, a se zgârci, (înv. şi reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se şiştăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. şi Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se târcăvi. (Planta s-a ~.)

pipernicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pipernicésc, imperf. 3 sg. piperniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. piperniceáscă

A SE PIPERNIC//Í mă ~ésc intranz. A se opri din dezvoltare sau a-şi micşora dimensiunile; a rămâne sau a deveni mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiţii neprielnice); a se chirci; a se prizări. /Orig. nec.