PIRÓN, piroane, s.n. Cui (de oţel) lung şi gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete şi folosit la îmbinarea pieselor unei construcţii de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare. ♢ Expr. (Fam.) A face (la) piroane (şi cuie) = a clănţăni din dinţi din cauza frigului; a dârdâi. (Fam.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni. – Din sl. pironŭ.

PIRÓN s. (reg.) potseg, poţoc. (Bate un ~ în zid.)

pirón s. n., pl. piroáne

PIR//ÓN ~oáne n. Cui de dimensiuni mari. ♢ A face ~oane a clănţăni din dinţi (de frig). A mânca ~oane a fi foarte înfuriat. /<sl. pironu