PIRUÉTĂ, piruete, s.f. Figură de dans constând din învârtirea completă a unui dansator, executată pe un singur picior; p. ext. rotire (rapidă) pe vârful picioarelor, pe călcâie etc. [Pr.: -ru-e-] – Din fr. pirouette.

PIRUETÁ, piruetez, vb. I. Intranz. (Rar) A executa, a face piruete. [Pr.: -ru-e-] – Din piruetă. Cf. fr. p i r o u e t t e r.

PIRUÉTĂ s. (COR.) învârtitură, (înv.) sfârlitură. (~ la vals.)

piruetá vb. (sil. -ru-e-), ind. prez. 1 sg. piruetéz, 3 sg. şi pl. pirueteáză

piruétă s. f. (sil. -ru-e-), pl. piruéte

A PIRUET//Á ~éz intranz. rar A face piruete. /Din piruetă

PIRUÉT//Ă ~e f. 1) Figură de dans care constă dintr-o rotire completă, pe loc, executată de dansator pe vârful degetelor unui picior. 2) Rotire rapidă a corpului în jurul axei verticale. 3) fig. Trecere bruscă de la o opinie la alta. /<fr. pirouette

PIRUÉTĂ s.f. Învârtire făcută pe loc în vârful unui picior; (la călărie) mişcare de întoarcere a calului pe picioarele dinapoi. ♦ (Fig.) Schimbare bruscă de atitudine, de părere. [< fr. pirouette].

PIRUETÁ vb. I. intr. A face piruete. [Pron. -ru-e-. / < fr. pirouetter].