PÍSTĂ, piste, s.f. 1. Fâşie de teren amenajată ca drum şi rezervată unei circulaţii speciale. ♦ Fâşie de teren (circulară, ovală etc.) amenajată pentru întreceri sau antrenamente sportive. ♦ Teren amenajat pentru rularea avioanelor la decolare şi la aterizare. ♦ Loc rezervat pentru dans într-un loc public. 2. Fig. Făgaş, cale, curs; direcţie. 3. (Adesea determinat prin „sonoră“) Fâşie de la marginea peliculei cinematografice, fâşie a unei benzi de magnetofon etc. pe care este făcută înregistrarea sonoră. – Din fr. piste, it. pista.

PÍŞTĂ s. v. aliment, hrană, mâncare.

PÍSTĂ s. v. urmă.

pístă s. f., g.-d. art. pístei; pl. píste

PÍST//Ă ~e f. 1) Suprafaţă lungă de teren amenajată pentru decolarea şi aterizarea avioanelor. 2) Fâşie de teren (de obicei circulară) special amenajată pentru anumite probe sportive (ciclism, hipism etc.). ♢ ~ sonoră parte a peliculei cinematografice pe care se imprimă dialogul şi muzica filmului. 3) Fiecare dintre fâşiile longitudinale ale unei benzi magnetice pe care se fac înregistrări acustice. 4) fig. Curs de dezvoltare; făgaş. /<fr. piste, it. pista

píştă, píşte şi píşti, s.f. (înv.) 1. hrană, mâncare. 2. (fig.) desfătare, delectare, încântare.

PÍSTĂ s.f. 1. Urmă; făgaş. ♦ Pistă sonoră = parte a unui film, a unei benzi de magnetofon etc. pe care sunt imprimate sunetele. 2. Teren amenajat pentru curse, pentru schi, pentru întreceri sportive etc. 3. Teren special amenajat pentru decolarea şi aterizarea avioanelor. [< fr. piste, cf. it. pista].