PITÁC, pitaci, s.m. 1. Monedă austriacă de aramă care a circulat în trecut şi la noi; (p. ext.) ban, gologan, para. 2. Monedă rusească de argint sau de aramă.

PITÁC², pitaci, s.m. 1. Monedă austriacă de argint, care a circulat în sec. XVIII şi în ţările româneşti; monedă rusească de argint sau de aramă; (sens curent) ban de valoare mică; pataşcă. 2. P. gener. Ban, monedă. [Var.: patácă s.f.] – Din rus. piatak, scr. petak.

PITÁC¹, pitace, s.n. (Înv.) 1. Decret de ridicare la rang boieresc; diplomă de boierie. 2. Act oficial, poruncă scrisă; ordonanţă, dispoziţie. 3. Scrisoare, răvaş. – Din sl. pitakŭ.

PITÁC s. 1. sfanţ, sorocovăţ. (Moneda rusească numită ~.) 2. pataşcă. (Moneda austriacă numită ~.) 3. (BOT.) pitacu-dracului (Discina venosa) = (reg.) lămâiţă, urechea-babei.

PITÁC s. v. autorizaţie, ban, decret, dispo-ziţie, franc, gologan, hotărâre, ordin, ordonanţă, para, permis, plângere, poruncă, reclamaţie.

pitác (monedă) s. m., pl. pitáci

pitác (decret, scrisoare) s. n., pl. pitáce

PITÁ//C¹ ~ce n. înv. 1) Act domnesc de ridicare la rang boieresc. 2) Dispoziţie scrisă. /<sl. pitaku

PITÁ//C² ~ci m. 1) înv. Monedă rusească de argint sau de aramă care a circulat şi în ţările române. 2) Monedă de mică valoare; ban; gologan. /<rus. pjatak, sb. petac

pitác³, pitáce, s.n. (reg.) 1. pâine mică, pită. 2. (în expr.) pitacu-dracului = ciupercă comestibilă cu piciorul scurt şi gros, cu pălăria mare în formă de castron, de culoare galbenă-brună, care creşte pe trunchiurile putrede de brad; lămâiţă, urechea-babei.