PITÍC², -Ă, pitici, -ce, subst., adj. 1. S.m. şi f. Individ care aparţine unor populaţii din Africa centrală, cu statura mult inferioară celei mijlocii, pigmeu; persoană a cărei statură este (foarte) mică, datorită unor tulburări endocrine, unor carenţe alimentare etc.; p. gener. persoană de statură (foarte) mică. ♦ (În basme) Personaj fantastic, mic de statură, caracterizat prin vioiciune şi isteţime. 2. S.m. Fig. Om lipsit de calităţi, de merite, de valoare; pigmeu. 3. S.f. (Astron.; în sintagmele) Pitică albă = stea aflată în stadiul relativ final al evoluţiei sale, caracterizată printr-o densitate mare, luminozitate mică şi prin scăderea treptată a temperaturii, fiind lipsită de surse de energie internă. Pitică roşie = stea aflată în stadiul absolut final al evoluţiei sale, caracterizată prin temperaturi efectiv coborâte şi prin luminozitate foarte mică. 4. Adj. (Despre oameni şi animale) De statură foarte mică, scund, mic. ♦ (Despre plante) Care aparţine unei specii scunde, puţin înalte; p. ext. nedezvoltat, pipernicit, chircit. ♢ (Ca determinativ, urmând după un nume de plantă sau de animal, indică specii sau rase ale acestora) Mere pitice. ♦ (Despre obiecte) De dimensiuni reduse; mic, minuscul. – Cf. sl. p i t i k ŭ.

PÍTIC¹, pitice, adj. (În sintagma) Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia antică, în cinstea zeului Apolo. – Din fr. [jeux] pythiques.

Pitic ≠ gigant, gigantic, namilă, uriaş

PITÍC s. v. boiştean.

PITÍC s., adj. 1. s. liliputan, (reg.) ghemiş, (Transilv.) nimuric, (înv.) nan. (Un ~ de la circ.) 2. adj. liliput, liliputan, (înv.) logoş. (Om ~.) 3. adj. mic, scund. (Fasole ~.)

pític (ist.) adj. m., pl. pítici; f. sg. pítică, pl. pítice

pitíc s. m., adj. m., pl. pitíci; f. sg. pitícă, g.-d. art. pitícei, pl. pitíce

PITÍ//C¹ ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care are statură mai mică decât cea obişnuită; de statură mică. 2) (despre unele varietăţi de animale şi plante) Care are o înălţime mai mică decât cea proprie speciei. 3) (despre obiecte) Care are dimensiuni foarte reduse; de proporţii mici; minuscul; miniatural. /cf. sl. pitiku

PITÍ//C² ~ci m. 1) Persoană de statură neobişnuit de joasă; pigmeu; liliputan. 2) fig. Persoană lipsită de valoare; om de nimic; pigmeu. 3) (în basme) Personaj fantastic de statură foarte mică, vioi şi isteţ. /cf. sl. pitiku

pitic

PÍTIC, -Ă adj. Referitor la Apolo. ♦ Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia, în cinstea zeului Apolo. [< fr. pythique].