PIULÍŢĂ, piuliţe, s.f. 1. Vas mic de metal, de lemn etc. întrebuinţat în gospodărie, în laborator etc., în care se pisează cu pisălogul diverse substanţe; piuă (2) mică. 2. Piesă de metal care are o gaură cu filet şi care se poate înşuruba pe o tijă cu un filet corespunzător. [Pr.: pi-u-] – Piuă + suf. -uliţă.

PIULÍŢĂ s. 1. (reg.) mojar, pisolniţă, piuşoară, piuţă, (Mold.) chisău, (Mold. şi Olt.) solniţă. (~ pentru pisat condimentele.) 2. (TEHN.) mutelcă, (reg.) gâscă, (înv.) târşie. (~ pentru asamblări.)

PIULÍŢĂ s. v. broască.

piulíţă s. f. (sil. pi-u-), g.-d. art. piulíţei; pl. piulíţe

PIULÍŢ//Ă ~e f. Piesă de metal, prevăzută cu o gaură filetată, care serveşte, împreună cu un şurub, la asamblarea unor piese; mutelcă. [Sil. pi-u-] /piuă + suf. ~uliţă