PÍVNIŢĂ, pivniţe, s.f. Încăpere sau grup de încăperi subterane, zidite de obicei dedesubtul unei clădiri şi destinate păstrării unor materiale (lemne, cărbuni etc.) sau unor produse alimentare; beci. ♢ Expr. A ieşi (sau a se auzi) ca din (sau dintr-o) pivniţă = (despre voce) a ieşi (sau a se auzi) de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav. A vorbi ca din pivniţă = a vorbi cu timbrul scăzut, profund, grav. [Var.: (înv. şi reg.) pímniţă s.f.] – Din sl. pivĩnica.

PÍVNIŢĂ s. beci, (reg.) başcă, (prin Mold.) hrubă, (Mold. şi Bucov.) pohreb, (prin Mold.) zemnic, (înv., în Transilv., Ban. şi prin Mold.) podrum. (Ţine alimentele la ~.)

pívniţă s. f., g.-d. art. pívniţei; pl. pívniţe

PÍVNIŢ//Ă ~e f. Construcţie subterană (aparte sau la subsolul unei clădiri) în care se păstrează unele materiale sau produse alimentare; beci. [G.-D. pivniţei] /<sl. pivinica