|
|
pizmui. 6 rezultate gasite
PIZMUÍ, pizmuiesc, vb. IV. Tranz. A avea pizmă, a invidia pe cineva; p. ext. a duşmăni, a urî pe cineva. – Pizmă + suf. -ui.
PIZMUÍ vb. v. invidia.
pizmuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pizmuiésc, imperf. 3 sg. pizmuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pizmuiáscă
A PIZMU//Í ~iésc tranz. (persoane) A trata cu pizmă; a invidia. /pizmă + suf. ~ui
pizmuí, pizmuiésc, vb. IV (înv. şi reg.) 1. a urî, a duşmăni, a invidia. 2. (refl.) a se încăpăţâna; a persista, a stărui.
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
