PLĂSEÁ, plăsele, s.f. 1. Fiecare dintre cele două părţi de metal, de os, de lemn etc. care acoperă mânerul unui cuţit, al unui briceag, al unui pumnal etc.; p. ext. mâner. 2. (Neobişnuit) Şild. [Var.: prăseá s.f.] – Plasă¹ + suf. -ea.

PLĂSEÁ s. 1. mâner, (înv. şi reg.) mănunchi, plasă. (~ de cuţit, de pumnal, de briceag.) 2. v. cleşte.

plăseá s. f., pl. plăséle

PLĂS//EÁ ~éle f. Placă de metal, de os sau de lemn care acoperă mânerul unui cuţit (sau al unei unelte). /plasă + suf. ~ea