PLĂTÍ, plătesc, vb. IV. 1. Tranz. A achita contravaloarea (în bani sau în natură) a unui bun obţinut sau cumpărat, a unei consumaţii etc. ♢ Expr. A plăti cu capul (sau cu viaţa etc.) = a fi omorât pentru o greşeală, o îndrăzneală, o faptă necugetată etc. A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna (pe cineva) cu vârf şi îndesat pentru o pagubă sau o suferinţă. ♦ A achita un impozit, o obligaţie etc. ♦ Refl. A lichida o datorie (morală), a scăpa de o obligaţie. 2. Tranz. A răsplăti cu bani o muncă efectuată, un serviciu prestat etc.; a retribui, a remunera. ♦ Intranz. A recompensa pe cineva pentru faptele sale. 3. Intranz. (Pop.) A valora, a preţui, a face. ♢ Expr. A nu plăti (nici) o ceapă (degerată) sau (nici) două parale (ori doi bani etc.) = a nu avea nici o valoare. – Din sl. platiti.

PLĂTÍ vb. 1. a achita, a depune, a vărsa. (A ~ în termen rata.) 2. v. achita. 3. v. restitui. 4. v. oferi. 5. v. retribui. 6. v. ispăşi.

PLĂTÍ vb. v. face, preţui, valora.

plătí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plătésc, imperf. 3 sg. plăteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. plăteáscă

A PLĂT//Í ~ésc 1. tranz. 1) (mărfuri, pagube, impozite, datorii etc.) A compensa în bani sau în natură; a achita; a da. ♢ ~ cu capul (sau cu viaţa) a fi pedepsit cu moartea pentru o faptă săvârşită. ~ cu dobândă a se răzbuna făcându-i cuiva un rău şi mai mare (pentru o pagubă sau o suferinţă). 2) (sume de bani sau obiecte) A da în calitate de contravaloare (pentru mărfuri, munci sau servicii prestate, impozite, pierderi etc.). 2. intranz. A prezenta o anumită valoare; a avea un anumit preţ; a face; a costa; a valora. /<sl. platiti