PLÁJĂ, plaje, s.f. 1. Porţiune de teren, acoperită cu nisip fin, de la baza unei faleze sau de pe panta lină dinspre mare a unui cordon litoral; p. ext. orice loc pe malul unei ape unde se fac băi de soare. ♢ Expr. A face plajă = a face băi de soare. 2. Fig. Fiecare dintre cele două regiuni luminoase ale fotometrelor de comparaţie, ale căror luminozităţi trebuie aduse la egalitate. – Din fr. plage.

PLÁJĂ s. 1. (înv.) arină. (O ~ întinsă pe malul mării.) 2. baie de soare. (Face ~ pe malul mării.)

plájă s. f., art. plája, g.-d. art. plájei; pl. pláje

PLÁJ//Ă ~e s.f. Porţiune de teren de pe malul unei ape, în special al mării, acoperită cu nisip, unde se fac băi de soare. [G.-D. plajei] /<fr. plage

PLÁJĂ s.f. 1. Ţărm jos de mare acoperit cu nisip fin, pe care se fac băi de soare; orice loc pe malul unei ape unde se fac băi de soare. ♢ A face plajă = a face băi de soare. 2. (Telec.) Plajă de modulaţie = domeniu de modulaţie. [< fr. plage].

plaja in india si gen muzical electronic ce induce o stare de transa .