PLANETÁR, -Ă, planetari, -e, adj. 1. Care aparţine planetelor, privitor la planete. ♦ Sistem planetar = totalitatea planetelor care se mişcă în jurul Soarelui. 2. (Tehn.; în sintagmele) Mecanism planetar = mecanism în care una sau mai multe roţi dinţate se învârtesc în jurul axelor proprii şi în acelaşi timp în jurul axei altei roţi. Arbore (sau ax) planetar (sau axă planetară) = arbore care antrenează roata motoare a unui automobil. 3. (Fiz.; în sintagma) Model planetar = model al structurii atomului inspirat de cel al sistemului planetar. – Din fr. planétaire.

PLANETÁR adj. (ASTRON.) solar, (înv.) soresc. (Sistemul ~.)

planetár adj. m., pl. planetári; f. sg. planetáră, pl. planetáre

PLANETÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de planete; propriu planetelor. ♢ Sistem ~ (sau solar) totalitate a corpurilor cereşti care se mişcă în jurul Soarelui. 2) Care cuprinde tot globul pământesc; referitor la întreaga planetă Pământ. Revoluţie ~ă. /<fr. planétaire

PLANETÁR, -Ă adj. 1. Referitor la planete, de planete, al planetelor. ♦ Sistem planetar = totalitatea planetelor care se învârtesc în jurul Soarelui. 2. Angrenaj planetar = angrenaj în care una sau mai multe roţi dinţate se învârtesc concomitent în jurul axelor proprii şi în jurul axei unei alte roţi dinţate; ax planetar = axul care mişcă roata motoare a unui automobil primind mişcarea de la diferenţial. [Cf. fr. planétaire, lat. planetarius].