PLÁNŞĂ, planşe, s.f. 1. Foaie de hârtie (mai groasă) pe care sunt reproduse desene, fotografii sau picturi, folosită ca ilustraţie într-o carte; carton cu desene sau cu fotografii, care serveşte ca material didactic (la predarea ştiinţelor naturale). ♦ Coală, foaie mare de hârtie pe care s-a executat un desen tehnic, o hartă etc. desen tehnic executat pe o astfel de coală. 2. Placă de metal sau de lemn în care se sapă litere, note muzicale etc. spre a fi folosită în gravură. 3. Fiecare dintre plăcile de beton ale pavajului unei şosele, limitată de rosturile de dilataţie. – Din fr. planche.

PLÁNŞĂ s. (înv.) tabel, tablă. (O ~ la geografie.)

plánşă s. f., g.-d. art. plánşei; pl. plánşe

PLÁNŞ//Ă ~e f. 1) Piesă plană de lemn, subţire având lungimea mai mare decât lăţimea. 2) Coală de hârtie mai groasă ca de obicei, pe care sunt reproduse desene, fotografii, picturi, folosită ca ilustraţie într-o carte. 3) Carton pe care este executată o ilustraţie, servind ca material didactic; tabel. 4) Placă de lemn sau de metal în care se sapă litere sau note muzicale, folosită în gravură. 5) Placă de beton folosită la pavarea drumurilor. /<fr. planche

PLÁNŞĂ s.f. 1. Coală, foaie (mare) de hârtie care cuprinde un desen (tehnic). 2. Reproducere cu ajutorul tiparului a unui desen sau a unei picturi. 3. Fiecare dintre plăcile de beton ale pavajului unei şosele. [< fr. planche].