PLÁSMĂ s.f. 1. Parte lichidă a sângelui sau a limfei formată din apă, săruri, protide, lipide, glucide, anticorpi etc. 2. Substanţă gazoasă puternic ionizată, ale cărei proprietăţi fizice sunt determinate de existenţa ionilor şi a electronilor în stare liberă. – Din fr. plasma.

plásmă s. f., g.-d. art. plásmei; (feluri) pl. plásme

PLÁSM//Ă ~e f. Parte lichidă a sângelui, a limfei sau a lichidului seminal. ♢ ~ gazoasă substanţă gazoasă în stare ionizată. [G.-D. plasmei] /<fr. plasma

PLASMA- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) plasmă (1), “de plasmă (1)„. [Var. plasmo-. / < fr., gr. plasma].

plásmă, plăsmuri, s.f. (înv.) plăsmuire.

PLÁSMĂ s.f. 1. Produs lichid intercelular aflat în sânge, în limfă şi în muşchi. 2. Zonă dintr-o descărcare electrică într-un gaz, care conţine atât ioni negativi, cât şi atomi şi molecule neutre. ♦ Masă gazoasă dintr-o astfel de zonă. [< fr., gr. plasma < plassein – a forma].