PLEŞÚV, -Ă, pleşuvi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Chel. 2. (Despre soluri, munţi etc.) Lipsit de vegetaţie, fără arbori; (despre ogoare) fără semănături; p. ext. uscat, sterp, arid. ♦ (Despre arbori) Fără frunze, desfrunzit. [Var.: (reg.) pleşúg, -ă adj.] – Din bg. pleşiv.

PLEŞÚV adj. 1. v. chel. 2. gol, golaş, (rar) pleş. (Un vârf muntos ~.)

pleşúv adj. m., pl. pleşúvi; f. sg. pleşúvă, pl. pleşúve

PLEŞÚV ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (despre persoane, mai ales despre bărbaţi) Care şi-a pierdut (parţial sau total) părul de pe cap; care are chelie; chel. 2) (despre munţi, dealuri, terenuri) Care este lipsit de vegetaţie; fără vegetaţie; golaş; arid; sterp. /<bulg. pleşiv