PLEÁVĂ s.f. I. 1. Rămăşiţe de spice sau de păstăi rezultate din treieratul cerealelor sau al leguminoaselor. ♦ Fig. Ceea ce este lipsit de valoare, de importanţă; lucru de nimic. 2. Fig. Om de nimic; lepădătură, drojdia societăţii. II. (Iht.) Plevuşcă. – Din sl. plĕva.

PLEÁVĂ s. (pop.) vânturătură, (reg.) ciuruială, codină, târnomată, zoană, (prin vestul Transilv.) târn. (~ de la treieratul cerealelor.)

PLEÁVĂ s. v. fufă, lepădătură, năgară, neghină, plevuşcă, zâzanie.

pleávă s. f., g.-d. art. plévei

PLEÁVĂ f. 1) Rămăşiţe constând din fărâme de spice, paie sau păstăi, provenite din treieratul cerealelor sau leguminoaselor (folosite în special ca furaj). 2) fig. (cu sens colectiv) Totalitate a elementelor degradate ale unei societăţi; putregai; drojdie. /<sl. plĕva