PLENIPOTENŢIÁR, plenipotenţiari, s.m., adj. (Persoană) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor ţări şi care are în această calitate puteri depline; plenipotent. [Pr.: -ţi-ar] – Din fr. plénipotentiaire.

PLENIPOTENŢIÁR s., adj. (POL.) (înv.) plenipotent, (înv., în Transilv.) preneputinţaruş.

plenipotenţiár s. m., adj. m. (sil. -ţi-ar), pl. plenipotenţiári

PLENIPOTENŢIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are putere deplină; cu puteri depline. Comisie ~ă. ♢ Ministru ~ diplomat care, după rang, este imediat inferior ambasadorului. 3) şi substantival (despre diplomaţi) Care reprezintă conducerea unui stat pe lângă guvernele altor state, având împuterniciri depline. [Sil. -ţi-ar] /<fr. plénipotentiaire

PLENIPOTENŢIÁR adj.m. Ministru plenipotenţiar = persoană care reprezintă conducerea unui stat pe lângă guvernele altor state, fiind investită pentru aceasta cu puteri depline. [Pron. -ţi-ar. / cf. it. plenipotenziario, fr. plénipotentiaire].