PLEOÁPĂ, pleoape, s.f. 1. Fiecare dintre cele două membrane mobile, mărginite de gene, care acoperă şi protejează ochiul în partea anterioară. 2. (Înv. şi pop.) Capac (la sicriu). [Var.: (2) plioápă s.f.] – Cf. bg. p o h l u p k a.

PLEOÁPĂ s. (ANAT.) (rar) clipă, (înv.) geană, palpebră.

PLEOÁPĂ s. v. capac.

pleoápă s. f. (sil. pleoa-), g.-d. art. pleoápei; pl. pleoápe

PLEOÁP//Ă ~e f. Cută mobilă de piele având pe margini gene, formată din două părţi, care se închid şi se deschid pe suprafaţa anterioară a ochiului, protejând-o şi umezind-o uniform. [G.-D. pleoapei; Sil. pleoa-] /cf. bulg. pohlupka