PLESNITÚRĂ, plesnituri, s.f. Faptul de a plesni; lovire, izbire; zgomot produs de anumite lovituri. ♦ Crăpătură, fisură. [Var.: pleznitúră s.f.] – Plesni + suf. -tură.

PLESNITÚRĂ s. 1. v. spărtură. 2. pocnitură, trosnitură. (~ de bici.) 3. plesnet. (Se aude o ~ seacă.) 4. izbitură, lovitură. (Simte o ~ pe obraz.)

plesnitúră s. f., g.-d. art. plesnitúrii; pl. plesnitúri

PLESNITÚR//Ă ~i f. 1) v. PLESNET. 2) Cră-pătură rămasă pe suprafaţa unui material sau a unui obiect dur în urma plesnirii. [G.-D. plesniturii] /a plesni + suf. ~tură