PLIC, plicuri, s.n. Obiect confecţionat dintr-o hârtie împăturită în chip special şi lipită pe trei părţi, pentru a închide o scrisoare, un act etc. (în vederea expedierii lor); obiectul împreună cu scrisoarea, actul etc. pe care le conţine. – Din ngr. plíkos, it. plico.

PLIC s. (înv.) copertă. (A pus scrisoarea în ~.)

plic s. n., pl. plícuri

PLIC ~uri n. Pachet de hârtie de formă, mai ales, dreptunghiulară pentru expedierea scrisorilor. /<ngr. plíkos, it. plico