PLISÁ, plisez, vb. I. Tranz. A îndoi o ţesătură, o hârtie etc. (în cute regulate, înguste şi dese). – Din fr. plisser.

PLISÁ vb. a cuta (A ~ o fustă.)

plisá vb., ind. prez. 1 sg. pliséz, 3 sg. şi pl. pliseáză

A PLIS//Á ~éz tranz. (fuste, rochii) A înzestra cu pliseuri; a cuta. /<fr. plisser

plisá, pers. 3 sg. pliseáză, vb. I refl. (reg.; despre apă) a se aduna într-un loc, formând o baltă.

plísă¹, plíse, s.f. (reg.) 1. loc adânc şi liniştit în albia unui râu. 2. loc în pădure unde se adună lemnele pentru a fi transportate cu maşinile sau cu căruţele. 3. lemn pus de-a curmezişul unei ape curgătoare, pe care se aşază butucii când se construieşte o plută.

plísă², plíse, s.f. (înv.) ţesătură de bumbac asemănătoare cu catifeaua, având părul mai lung pe faţă; pluş.

PLISÁ vb. I. tr. A îndoi, a călca (o stofă, o rochie etc.) în pliseuri, în cute regulate. [< fr. plisser].