PLUG, pluguri, s.n. 1. Unealtă agricolă cu tracţiune animală sau mecanică, folosită la arat, la dezmiriştit etc. ♢ Expr. De la coarnele plugului = de la ţară. ♦ Arat, plugărit. ♦ Îndeletnicirea, ocupaţia plugarului; plugărie¹. ♢ Expr. Acesta (sau acela) mi-i plugul = aceasta (sau aceea) îmi este meseria, ocupaţia. ♦ Fig. Ogor, pământ; ţară. 2. (În sintagmele) Plug de cărbune = maşină de lucru prevăzută cu lame sau cuţite pentru dislocarea materialului, folosită la executarea mecanizată a operaţiilor de abataj şi de încărcare a cărbunilor. Plug nivelator = maşină folosită la nivelarea terenurilor şi la împrăştierea unui material pe o şosea sau pe un teren. Plug pentru şanţuri = maşină de lucru cu cuţite speciale care serveşte la săparea şanţurilor. Plug de zăpadă = vehicul echipat cu un dispozitiv pentru curăţirea zăpezii de pe o cale de comunicaţie. 3. Piesă metalică montată transversal pe o bandă de transport, pentru a face ca materialul transportat să cadă alături de bandă. 4. Figură de schi care constă în apropierea din mers a vârfurilor schiurilor în formă de unghi, pentru a frâna sau pentru a reduce viteza. 5. (Reg.) Pluguşor (2). – Din sl. plugŭ.

PLUG s. 1. (TEHN.) (reg.) plugniţă. (Cu ~ul se ară.) 2. v. plugărit.

plug s. n., pl. plúguri

PLUG ~uri n. 1) Unealtă agricolă pentru arat. ~ cu cai. ~ cu cormană. ♢ ~ de zăpadă vehicul special amenajat pentru curăţarea zăpezii de pe o cale de circulaţie. ~ de cărbune agregat folosit la tăierea şi încărcarea cărbunilor în mine. ~ nivelator maşină folosită pentru nivelare în lucrările rutiere. (A fi) de la coarnele ~ului (a fi) din ţărani. A trage în ~ a munci din greu (obosind peste măsură). 2) Munca aratului. Ţăranii vin de la ~. 3) Procedeu de a frâna schiurile, apropiindu-le vârfurile. /<sl. plugu