PLUTÍ, plutesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri) A se menţine la suprafaţa unui lichid prin cufundare parţială în volumul acestuia; a aluneca, a se deplasa pe suprafaţa unui lichid. ♦ (Despre mâncăruri) A fi înecat în grăsime sau sos. 2. (Despre păsări, insecte etc.) A se menţine sau a se mişca lin în aer sau într-un fluid fără intervenţia unei acţiuni din exterior. ♢ Expr. A pluti în aer = a) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata să se dezlănţuie, a presimţi apariţia; b) (despre o afirmaţie, o situaţie etc.) a nu se sprijini pe realitate. ♦ (Despre corpuri cereşti; adesea fig.) A se mişca pe bolta cerească. ♦ (Despre sunete şi mirosuri) A străbate prin aer, a se împrăştia, a se răspândi. 3. (Adesea fig.) A se menţine sau a se mişca lin într-un spaţiu sau într-un mediu real sau imaginar. ♦ Fig. A dăinui, a stărui, a predomina. – Din plută¹.

PLUTÍ vb. 1. v. naviga. 2. a sta. (Uleiul ~ deasupra apei.) 3. v. zbura.

plutí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plutésc, imperf. 3 sg. pluteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pluteáscă

A PLUT//Í ~ésc intranz. 1) A se menţine mişcându-se (încet) pe suprafaţa unui lichid. 2) (despre mirosuri, sunete etc.) A se răspândi menţinându-se un timp în aer, într-un spaţiu. ♢ ~eşte în aer e gata-gata să se producă. 3) (despre păsări, insecte, obiecte uşoare) A se menţine mişcându-se lin în aer. Frunzele ~esc. 4) fig. (despre aştri) A se mişca pe bolta cerului. 5) fig. (despre mâncăruri) A fi bogat în grăsime, sos etc. Sarmalele ~esc în grăsime. /Din plută