PODEÁ, podele, s.f. 1. Înveliş care acoperă planşeul unei încăperi, confecţionat din diferite materiale (scândură, piatră, cărămidă etc.); pardoseală, duşumea; fiecare dintre scândurile folosite la pardositul unei încăperi, al unei construcţii. 2. (Înv. şi reg.) Tavan (de scânduri); fiecare dintre scândurile care alcătuiesc tavanul unei case. 3. (Înv.) Pavaj (de scânduri); fiecare dintre scândurile care se foloseau la pavarea unei străzi, a unei curţi, a unui pod etc. [Pl. şi: podeli. – Var.: podeálă s.f.] – Et. nec.

PODEÁ s. 1. v. duşumea. 2. pardoseală, (înv. şi reg.) poditură, (reg.) podilă, podineală, (înv.) pardos, pardositură, (latinism înv.) paviment. (~ într-un spaţiu deschis.)

podeá s. f., art. podeáua, g.-d. art. podélei; pl. podéle

POD//EÁ ~éle 1) Înveliş (de lemn, de piatră, de ciment etc.) cu care se acoperă suprafaţa de jos a unei încăperi; pardoseală. 2) Fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un astfel de înveliş. 3) înv. Tavan de scânduri al unei încăperi. 4) Scândură întrebuinţată la tavan. [Art. podeaua; G.-d. podelei] /cf. a podi