PODGÓRIE, podgorii, s.f. 1. Regiune întinsă, de obicei deluroasă, cultivată cu plantaţii masive de viţă de vie (care asigură producerea unui anumit tip de vin); regiune viticolă. 2. (Înv.) Regiune de la poalele unui munte sau ale unui deal. [Acc. şi: podgoríe] – Din sl. podŭgorije.

PODGÓRIE s. (reg.) viet. (~ Murfatlar.)

podgórie s. f. (sil. -ri-e), podgória (sil. -ri-a), g.-d. art. podgóriei; pl. podgórii, art. podgóriile (sil. -ri-i-)

PODGÓRI//E ~i f. 1) Regiune (deluroasă) cultivată cu vii; regiune viticolă. 2) Plantaţie de viţă de vie (de un anumit sort). [G.-D. podgoriei; Sil. ri-e] /<sl. podugorije