POJÁRNIŢĂ, pojarniţe, s.f. (Bot.; pop.) Sunătoare. – Pojar + suf. -niţă.

POJÁRNIŢĂ s. v. sunătoare.

POJÁRNIŢĂ s. v. sunătoare.

pojárniţă s. f., g.-d. art. pojárniţei; pl. pojárniţe

POJÁRNIŢ//Ă ~e f. Plantă erbacee cu tulpină erectă, înaltă, având frunze alungite şi flori galbene-aurii, dispuse în inflorescente terminale, folosită în scopuri medicinale; sunătoare. /pojar + suf. ~niţă

pojárniţă, pojárniţe, s.f. 1. (pop.) sunătoare, pojar, pojarnică, pojărnică. 2. (înv. şi reg.) loc pe care a fost un foc mare, un incendiu; morman de jeratic. 3. (reg.) epidemie de pojar.