POLÁR, -Ă, polari, -e, adj., s.f. 1. Adj. Privitor la cei doi poli¹ ai Pământului, de la poli¹, caracteristic polilor¹; din regiunea sau din zona polilor¹. ♢ Noapte polară = noapte de iarnă care se întâlneşte în regiunile situate dincolo de cercul polar şi care poate dura până la o jumătate de an. Steaua polară = steaua principală din constelaţia Carului-Mic, situată pe prelungirea boreală a axei Pământului, care serveşte ca mijloc de orientare şi după care se poate stabili direcţia nordului. Urs polar = urs alb, v. urs. 2. Adj. Privitor la polii¹ unui magnet sau ai unei pile electrice. ♦ Referitor la un corp sau la un mediu care prezintă polaritate. 3. Adj. (Mat.; în sintagma) ♢ Coordonate polare = coordonate al căror sistem de referinţă este alcătuit dintr-un punct şi o semiaxă care porneşte din acel punct. 4. Adj. (Fil.) Care se află într-un raport de polaritate, care prezintă polaritate. 5. S.f. Locul geometric al punctelor conjugate armonic cu un punct dat în raport cu cele două puncte în care o dreaptă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează conica dată. – Din lat. polaris, it. polare, fr. polaire.

POLÁR adj. (GEOGR., MET.) rece, (înv.) polaric. (Climă, zonă ~.)

polár adj. m., pl. polári; f. sg. poláră, pl. poláre

POLÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic polilor Pământului; de la poli. ♢ Stea ~ă stea principală din constelatia Ursa Mică, după care se poate determina direcţia spre polul nord. Noapte ~ă v. NOAPTE. Urs ~ v. URS. 2) Care ţine de polii unui (electro)magnet; propriu polilor unui (electro)magnet. 3) fig. Care se caracterizează prin polaritate; cu polaritate. /<lat. polaris, fr. polaire

POLÁR adj. 1. Referitor la poli (2), de la poli. ♦ Zonă polară = zonă cuprinsă între latitudinile de 75° şi poli. 2. Referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice. ♦ Referitor la un corp sau la un mediu care prezintă polaritate. 3. (Mat.) Coordonate polare = numere reale care determină poziţia unui punct în plan. 4. (Fil.) Care se află în raport de polaritate (1), care prezintă polaritate. [Cf. fr. polaire].