POLARIZÁ, polarizez, vb. I. 1. Tranz. (Fiz.) A transforma lumina naturală prin fenomene de reflexie, refracţie, birefringenţă etc. ♦ Intranz. şi refl. A dobândi proprietatea de a avea poli electrici sau magnetici. 2. Tranz. Fig. A aduna, a strânge, a concentra în jurul său. 3. Refl. (Fil.) A da naştere unei polarităţi (3), a forma extreme opuse care se condiţionează reciproc. – Din fr. polariser.

A polariza ≠ a depolariza

POLARIZÁ vb. v. concentra.

polarizá vb., ind. prez. 1 sg. polarizéz, 3 sg. şi pl. polarizeáză

A POLARIZ//Á ~éz 1. tranz. 1) A face să se polarizeze. 2) fig. A strânge în jurul său. ~ masele. 2. intranz. A căpăta proprietatea de a avea poli (electrici sau magnetici). /<fr. polariser, germ. polarisieren

A SE POLARIZ//Á pers. 3 se ~eáză intranz. şi fig. fiz. A forma extreme opuse care se condiţionează reciproc. Atitudinile s-au ~at. /<fr. polariser, germ. polarisieren

POLARIZÁ vb. I. tr. A produce polarizare. ♦ (Fig.) A aduna, a concentra. [< fr. polariser, cf. gr. polos – axă, pivot].