POLIŢÍST, -Ă, poliţişti, -ste s.m., adj. 1. S.m. Agent de poliţie (1), funcţionar de poliţie. 2. Adj. Poliţienesc. ♢ Roman (sau film) poliţist = roman (sau film) în care sunt înfăţişate fapte criminale mai mult sau mai puţin misterioase, al căror secret este descoperit în cele din urmă prin ingeniozitatea unui poliţist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijină pe poliţie şi pe jandarmerie şi îşi exercită puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist.

POLIŢÍST adj. v. poliţienesc.

POLIŢÍST s. poliţai, (înv. şi reg.) poliţar, (înv.) poliţmaistru, (arg.) sticlete.

poliţíst s. m., adj. m., pl. poliţíşti; f. sg. poliţístă, pl. poliţíste

POLIŢÍ//ST¹ ~stă (~şti, ~ste) 1) v. POLIŢIENESC. 2) (despre state şi forme de guvernământ) Care îşi exercită puterea prin metode samavolnice, sprijinindu-se pe poliţie. 3) (despre filme, romane etc.) Care are un subiect ce se desfăşoară în jurul unei anchete, a unei urmăriri judiciare. /<germ. Polizist

POLIŢÍ//ST² ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Funcţionar la poliţie; agent la poliţie. /<germ. Polizist