POLIGÓN, poligoane, s.n. 1. (Geom.) Suprafaţă plană mărginită de mai multe segmente de linii drepte, numite laturi. 2. (Uneori cu determinarea „de tragere“) Teren special amenajat în cuprinsul căruia se fac exerciţii şi se execută trageri cu arme de foc. ♦ (Sport) Loc special amenajat pentru probe de trageri cu arma sau cu pistolul sau pentru exerciţii de tragere cu arma de vânătoare. 3. Teren amenajat pentru deprinderea conducerii autovehiculelor. – Din fr. polygone.

POLIGÓN s. (GEOM.) (înv.) multunghi.

poligón s. n., pl. poligoáne

POLIG//ÓN ~oáne n. 1) geom. Figură geometrică plană formată de o linie frântă închisă. 2) mil. Teren amenajat pentru exerciţii de tragere cu diferite tipuri de arme de foc. 3) sport Loc special amenajat pentru exerciţii şi probe de tir. 4) Teren special amenajat pentru efectuarea practicii de conducere a autovehiculelor. /<fr. polygone

POLIGÓN s.n. 1. Figură geometrică formată dintr-o linie frântă închisă. 2. Teren pentru trageri de instrucţie cu arme de foc. ♦ Teren de tir. [< fr. polygone, cf. lat., gr. polygonos < gr. polys – numeros, gonia – unghi].