POPÁS, popasuri, s.n. 1. Oprire pentru odihnă în timpul unui drum mai lung; şedere mai îndelungată într-un loc (în timpul unei călătorii). ♦ (Pop.) Pauză în timpul unei activităţi; odihnă. ♢ Loc. adj., adv. Fără popas (sau popasuri) = neîncetat, neîntrerupt; continuu. ♢ Loc. adv. (Rar) În popasuri = agale, alene, cu întreruperi. ♢ Expr. A nu avea popas (sau popasuri) = a nu avea astâmpăr, a nu avea linişte, a nu-şi găsi locul. 2. Loc în care se opreşte cineva pentru a poposi; loc destinat pentru oprire. – Din sl. popasŭ.

POPÁS s. 1. poposire, (pop.) sălăşluire, (germanism înv.) rast. (~ul lui acolo s-a dovedit necesar.) 2. v. oprire. 3. haltă, oprire, (înv.) oturac, staţie. (În drum a făcut mai multe ~uri.) 4. (MIL.) (înv.) tabără. (Trupele au făcut 15 ~uri până la Dunăre.) 5. v. escală. 6. (înv.) conac. (La primul ~ au schimbat caii diligenţei.)

popás s. n., pl. popásuri

POPÁS ~uri n. 1) Oprire pentru odihnă (în timpul unui drum, unei călătorii). ♢ Fără ~ a) fără a se opri în timpul unei călătorii; b) fără întrerupere; neîncetat. 2) Întrerupere temporară în timpul unei activităţi; repaus; pauză. Vreme de ~. 3) Loc de oprire pentru odihnă. 4) pop. Distanţă de la o oprire pentru odihnă până la alta. Cale de trei ~uri. /<sl. popasu