PORŢELÁN, (2) porţelanuri, s.n. 1. Material ceramic alb şi translucid obţinut prin arderea la temperaturi înalte a unei paste de cuarţ, de caolin şi de feldspat împreună cu adaosuri de alţi componenţi, folosit la fabricarea vaselor industriale sau de laborator, a izolatoarelor electrice, a vaselor de uz casnic sau a unor obiecte decorative. 2. Obiect făcut din porţelan (1). [Var.: (rar) porcelán s.n.] – Din germ. Porzellan.

PORŢELÁN s. (reg.) marmură, (înv.) cinie, farfurie. (Vase de ~.)

porţelán s. n., (obiecte, sorturi) pl. porţelánuri

PORŢELÁN ~uri n. 1) Produs ceramic fin, rezistent şi translucid, de culoare albă, întrebuinţat, mai ales, la confecţionarea veselei, a articolelor de artizanat şi a izolatoarelor. 2) Obiect fabricat dintr-un astfel de produs. /<germ. Porzellan

PORŢELÁN s.n. 1. Material ceramic, vitrifiant şi translucid, de culoare albă, obţinut prin arderea unei paste de caolin, cuarţ şi feldspat. 2. Obiect, vas fabricat din acest material. [Var. porcelan s.n. / < germ. Porzellan, cf. fr. porcelaine, it. porcellana].