PORCUŞÓR, porcuşori, s.m. 1. Diminutiv al lui porc; porculeţ. 2. Specie de peşte mărunt cu corpul în formă de fus, de culoare deschisă, cu un şir de pete negricioase pe laturi şi cu două mustăţi în colţul gurii, care trăieşte în apele din regiunile de dealuri sau de şes (Gobio gobio). – Porc + suf. -uşor.

PORCUŞÓR s. v. ploier de munte.

PORCUŞÓR s. 1. (ZOOL.) porculeţ, (rar) porculean. 2. (IHT.; Gobio gobio) pietroşel, (reg.) pietrar, porcan, porcaş, porcănel, porcoi, porcoiaş, porculean, porculete, porcuş, porcuţ, rancă, râbiţă. 3. (IHT.; Gobio uranoscopus) (reg.) morcoci.

porcuşór s. m., pl. porcuşóri

PORCUŞÓR ~i m. (diminutiv de la porc) Peşte dulcicol de talie mică, fusiform, cu mustăţi, pătat pe laturi; peşte porcesc. /porc + suf. ~uşor