PORECLÍ, poreclesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o poreclă (1). 2. (Înv. şi reg.) A da cuiva un nume; a numi. [Var.: (reg.) poroclí vb. IV] – Din poreclă.

PORECLÍ vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a spune, a supranumi, (înv. şi reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul“.)

PORECLÍ vb. v. chema, numi.

poreclí vb. (sil. -cli), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. poreclésc, imperf. 3 sg. porecleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. porecleáscă

A PORECL//Í ~ésc tranz. (persoane) A numi cu o poreclă. /Din poreclă

A SE PORECL//Í mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de porecle (unul cu altul). /Din poreclă