PORTÍC, porticuri, s.n. Galerie exterioară, mărginită de o colonadă, uneori cu arcade, care serveşte ca loc de adăpost sau de plimbare în jurul unei pieţe, al unei clădiri etc. sau ca intrare monumentală într-un edificiu. [Pl. şi: portice] – Din fr. portique, lat. porticus.

portíc s. n., pl. portícuri

PORTÍ//C ~uri n. arhit. Galerie exterioară, susţinută de două rânduri de coloane, formând intrarea într-o clădire, într-un parc sau servind ca loc de plimbare în jurul unei pieţe sau al unei grădini. /<fr. portique, lat. porticus

portic

PORTÍC s.n. 1. Galerie deschisă, susţinută de o coloană, care se întinde înaintea unei intrări, a unei porţi monumentale, de-a lungul unei clădiri, în jurul unei grădini sau al unei pieţe. 2. Instalaţie de gimnastică cuprinzând o serie de aparate (pârghii, prăjini etc.) pentru diferite exerciţii. [Pl. -curi, -ce, var. portice s.n. / cf. fr. portique, it. portico, lat. porticus].