PORTULÁCĂ, portulace, s.f. (Bot.; pop.) Agurijoară. [Var.: portolác, portulác s.m.] – Din lat. portulaca.

PORTULÁCĂ s. (BOT.) 1. v. agurijoară. 2. (Portu-laca oleracea) (reg.) dragoste, graşiţă, porcină, urechelniţă, buruiană-grasă, floare-de-piatră, pita-porcului.

portulácă s. f., g.-d. art. portulácei; pl. portuláce

PORTULÁ//CĂ ~ci f. 1) Plantă erbacee decorativă (care creşte printre pietre), având tulpina ramificată, frunze cărnoase, păroase şi flori mari de diferite culori, care se desfac numai la soare; agurijoară. 2) Floare a acestei plante. /<lat. portulaca