POSEDÁ, poséd, vb. I. Tranz. 1. A avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea sa, a dispune de ceva; a stăpâni. 2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stăpânit de... 3. A avea anumite însuşiri, caracteristici. 4. A cunoaşte bine un lucru; spec. a şti bine o limbă, o disciplină ştiinţifică etc. – Din fr. posséder.

POSEDÁ vb. 1. a avea, a deţine, a stăpâni, (înv.) a posesui. (A ~ un bun material.) 2. v. avea. 3. v. cu-noaşte. 4. v. şti.

posedá vb., ind. prez. 1 sg. poséd, 3 sg. şi pl. posédă

A POSEDÁ poséd tranz. 1) (bunuri materiale) A ţine în calitate de proprietar; a avea în stăpânirea sa; a stăpâni; a deţine. 2) (activităţi, specialităţi, doctrine etc.) A cunoaşte bine; a stăpâni. ~ bine o limbă străină. Acest medic posedă o experienţă bogată. /<fr. posséder

POSEDÁ vb. I. tr. 1. A avea în proprietatea sa, a se bucura de posesiunea unui lucru; a dispune de ceva. 2. A cunoaşte, a şti bine o limbă, o disciplină ştiinţifică etc. [P.i. poséd, conj. 3 -de. / < fr. posséder, cf. it. possedere < lat. possidere].