POSÍBIL, -Ă, posibili, -e, adj. Care se poate întâmpla sau realiza, care poate fi făcut sau imaginat; care e cu putinţă; care este permis să se facă. ♦ (Substantivat, n) Ceea ce este cu putinţă. ♢ Expr. A face tot posibilul = a face tot ce se poate într-o împrejurare, a încerca totul pentru a ajunge la rezultatul dorit. – Din fr. possible, lat. possibilis.

Posibil ≠ imposibil

POSÍBIL adj., adv. 1. adj. realizabil, (livr.) fezabil, (rar) practicabil. (Un lucru ~.) 2. adj. (înv. şi reg.) putincios. (Toate mijloacele ~) 3. adj. eventual, probabil. (O ~ întâlnire între cei doi ambasadori.) 4. adv. v. poate. 5. adj. potenţial, probabil, virtual. (~ câştigător al unei competiţii.)

posíbil adj. m., pl. posíbili; f. sg. posíbilă, pl. posíbile

posíbil s. n.

POSÍBIL¹ adv. Cu putinţă. /<fr. possible, lat. possibilis

POSÍBIL² ~ă (~i, ~e) 1) Care poate exista; care poate fi înfăptuit. 3) şi substantival Care constituie o limită extremă. ♢ A face tot ~ul (şi imposibilul) a face absolut totul pentru a realiza ceva; a depune toate sforţările pentru a-şi atinge scopul. /<fr. possible, lat. possibilis

POSÍBIL, -Ă adj. Care se poate realiza, întâmpla; care este cu putinţă. // s.n. Ceea ce este cu putinţă. [< lat. possibilis, cf. fr. possible].