POST¹- Element de compunere care înseamnă „după“, „ulterior“ şi care serveşte la formarea unor substantive, a unor adjective şi a unor verbe. – Din lat. post, fr. post-.

POST², posturi, s.n. 1. Funcţie, slujbă. ♢ Loc. adv. La post sau la postul meu (ori tău etc.) = prezent la datorie pentru îndeplinirea obligaţiilor (de serviciu). 2. Loc unde se găseşte o formaţie militară (restrânsă) care execută un ordin; p. ext. formaţia militară respectivă. ♦ Unitate de poliţişti sau jandarmi (în trecut de miliţieni) însărcinată cu menţinerea ordinii publice într-o localitate rurală; p. ext. local unde funcţionează unitatea respectivă. ♦ Loc unde stă santinela în timpul serviciului de gardă; p. ext. serviciul de gardă al santinelei; (rar) santinelă. ♦ Loc unde stă un poliţist însărcinat cu supravegherea circulaţiei pe străzi. 3. Instalaţie utilată cu aparatura necesară pentru executarea anumitor operaţii tehnice. Post telefonic. ♦ Loc special amenajat în care se desfăşoară o activitate practică sau pe care îl ocupă o persoană în timpul efectuării unei asemenea activităţi. Post de observaţie. ♢ Post de mişcare = loc pentru deservirea circulaţiei trenurilor. Post (sanitar) de (prim) ajutor = ansamblul încăperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare şi al personalului sanitar, organizat cu scopul de a da primele îngrijiri persoanelor accidentate sau bolnavilor. 4. Categorie în care sunt înscrise într-o evidenţă contabilă sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzătoare dintr-un registru de contabilitate. – Din fr. poste.

POST³, posturi, s.n. 1. Interdicţie de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă credincioşilor de către biserică în anumite zile sau în anumite perioade ale anului. ♢ Loc. adj. De post = a) (despre mâncare) pregătit numai din alimente îngăduite de biserică; p. ext. gătit fără carne (şi fără grăsimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) în care se posteşte; fig. în care se rabdă de foame. ♢ Loc. vb. A ţine post = a posti. ♢ Expr. (E) mare cât o zi de post = (e) foarte mare, foarte înalt. 2. Perioadă de timp care precedă o sărbătoare şi în care biserica prescrie să se postească. ♢ Postul (cel) mare = postul care precedă sărbătoarea Paştilor. ♢ Expr. Martie din post nu lipseşte sau ca în martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obţine un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinenţă. – Din sl. postŭ.

Post ≠ câşlegi

POST s. v. dietă, regim.

POST s. v. slujbă.

POST s. (BIS.) 1. (pop.) sec, (prin Mold.) popă. (În timpul ~ului de Crăciun.) 2. postul mare v. păresimi.

post (adm., mil., tehn., bis.) s. n., pl. pósturi

POST¹ ~uri n. 1) Loc special de unde se poate supraveghea sau păzi un obiect. ~ de observaţie. A fi la ~. 2) Persoană sau grup de persoane puse într-un anumit loc să păzească sau să supravegheze pe cineva sau ceva. A schimba ~ul. 3) (în trecut) Unitate de jandarmi având însărcinarea să menţină ordinea într-o comună (rurală). 4) Activitate de răspundere pe care o îndeplineşte cineva permanent într-o instituţie, întreprindere sau organizaţie în schimbul unui salariu; funcţie. ~ de preşedinte. ~ de şef de secţie. 5) Loc special amenajat unde se desfăşoară o anumită activitate. ~ de radio. ~ sanitar. /<fr. poste

POST² ~uri n. 1) Abţinere completă sau parţială de la consumarea alimentelor de frupt în anumite zile şi perioade de timp, prescrisă credincioşilor de biserică. Zi de ~. 2) Totalitate a zilelor prevăzute pentru această abţinere. ~ul Crăciunului. ♢ ~ul (cel) mare postul dinaintea Paştilor. A ţine ~ a posti. Mare cât o zi de ~ care pare să nu se mai termine. 3) fig. Perioadă de timp când cineva se abţine de la ceva. /sl. postu

POST-³ : ~fáctum În urma săvârşirii faptului; după ce a avut loc fapta. /Cuv. lat.

POST-⁴ : ~mórtem după moarte; după încetarea din viaţă. Decorat ~-mortem. /Cuv. lat.

POST-⁵: ~restánt n. 1) Secţie a unui oficiu poştal, unde se păstrează corespondenţa pe care destinatarul o ia personal. 2) Indicaţie ce o poartă acest fel de corespondenţă. /<fr. posterestante

POST-⁶: ~scríptum n. Text adăugat uneori la sfârşitul unei scrisori după ce a fost semnată, notat, de obicei, prin iniţialele P. S. /Cuv. lat.

POST- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „după“, „posterior“, „ulterior“ sau „îndărătul“, „în spatele“. [< fr., it. post-, cf. lat. post].

POST s.n. 1. Funcţie, slujbă. ♦ Loc în care se exercită o anumită activitate. 2. Loc în care se află o unitate militară pentru executarea anumitor operaţii. ♦ Loc unde stă sentinela în timpul gărzii. 3. Instalaţie cuprinzând aparatele necesare pentru executarea anumitor operaţii tehnice. 4. Categorie în care sunt introduse într-o evidenţă contabilă sume de bani, materiale etc. [Cf. fr. poste, it. posto].