|
|
potecuţă. 3 rezultate gasite
POTECÚŢĂ, potecuţe, s.f. Diminutiv al lui potecă; potecea. ♢ Expr. A lua potecuţa (înapoi) = a se întoarce, a face cale întoarsă. – Potecă + suf. -uţă.
POTECÚŢĂ s. cărăruie, cărăruşă, (pop.) cărăruică, potecea. (O ~ de munte.)
potecúţă s. f., g.-d. art. potecúţei; pl. potecúţe
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
