POTOLÍT, -Ă, potoliţi, -te, adj. Lipsit de intensitate, de agitaţie; liniştit, domol; aşezat, blând. ♦ (Despre mers) Încet, fără grabă. ♦ (Despre foc) Care arde fără vâlvătăi; mocnit, stins; (despre lumină) palid, difuz. ♦ (Despre sunete) Slab, stins, încet, molcom. ♦ (Despre ape) Fără valuri mari, lin. – V. potoli.

POTOLÍT s. v. alinare, calmare, domolire, liniştire, potolire, temperare, uşurare.

POTOLÍT adj. 1. v. atenuat. 2. v. domolit. 3. v. domol. 4. v. calmat. 5. v. strunit. 6. v. diminuat. 7. v. uşor. 8. v. calm. 9. v. cumpătat. 10. calm, calmat, domolit, liniştit, moderat, ponderat, temperat. (Atitudine ~) 11. v. încet. 12. aşezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniştit, paşnic, tihnit. (A avut o viaţă ~.) 13. calm, domol, liniştit, molcom, netulburat, paşnic, tihnit, (înv.) păciuit, destins, dulce. (O atmosferă ~.) 14. v. difuz.