POVÁRĂ, poveri, s.f. 1. Greutate (mare) pe care cineva o are de cărat; sarcină, încărcătură. ♢ Loc. adj. De povară = (despre animale) folosit pentru cărat greutăţi. 2. Fig. Suferinţă fizică sau morală; chin, apăsare, trudă, zbucium. ♦ Obligaţie, însărcinare grea. 3. Veche unitate de măsură pentru greutăţi, egală cu 100-125 de ocale, folosită la evaluarea cantităţii mărfurilor. [Var.: (reg.) povoáră s.f.] – Cf. sl. p o d ŭ v o r a „targă“.

POVÁRĂ s. 1. greu, greutate, încărcătură, sarcină, (livr.) pondere, (pop.) tărhat, (înv. şi reg.) pond, tar, tovar, (Mold.) tăbârcă, (înv.) greaţă, greime. (Poartă în spate toată ~.) 2. v. greutate.

pováră s. f., g.-d. art. povérii; pl. povéri

POVÁR//Ă povéri f. 1) Încărcătură grea; greutate mare. ♢ Cal (sau animal) de ~ cal (sau animal) folosit pentru transportarea greutăţilor. 2) fig. Fapt care apasă greu pe sufletul cuiva. ~a anilor de război. 3) înv. Unitate de măsură a greutăţii (egală cu greutatea încărcăturii care putea fi dusă de un cal). /cf. sl. poduvora